Ca să te joci The Artful Escape nu trebuie să fii gamer, ci doar pasionat de muzică (de preferat rock) și de lumi fantastice.

The Artful Escape este un joc pe care l-am încercat fără să fi auzit de el înainte. M-au atras titlul și coverul, iar ceea ce am primit m-a surprins plăcut. În primul rând, ar trebui să menționez ce legătură are un joc video cu un autor ca Boris Vian. Cei care i-ați citit operele veți ști felul în care scrie, metaforele pe care le folosește și lumile pe care le creează. Cei care nu sunteți familiari, o să las în continuare două citate din romanul „Spuma Zilelor”, ca să vă faceți o idee:

„Colțurile camerei se modificau și se rotunjeau sub înrâurirea muzicii. Colin și Chloe se odihneau acum în centrul unei sfere” sau „Cerul albastru-verzui atârna până aproape de caldarâm și pe jos pete mari albe însemnau locurile unde se zdrobiseră nori.”

Boris Vian reușește să creeze un univers fantastic, plin de imagini și sunete, inventează obiecte, cuvinte, construiește o nouă lume. Cam așa se întâmplă și în The Artful Escape.

Începi jocul în pielea lui Francis Vendetti, nepotul lui Johnson Vendetti, un fel de Bob Dylan al acestei lumi fictive, o legendă folk. Acesta se pregătește să susțină primul său concert, unde urma să cânte hiturile unchiului său, însă cu o seară înainte de concert o creatură ciudată îl vizitează și îi dă o chitară holografică. Așa pornește într-o călătorie de neimaginat.

Francis, un adevărat talent în ale muzicii, pleacă într-o călătorie psihedelică, multidimensională, pentru a-și dea seama cine este cu adevărat și pentru a-și găsi personajul pentru scenă.

Jocul este creat de către Johnny „Galvatron” unul dintre membrii fondatori ai trupei The Galvatrons. El descrie jocul ca fiind o poveste de genul „David Bowie pleacă din Londra într-o călătorie interstelară pentru a crea Ziggy Stardust”. Și chiar așa se simte.

Așadar, cu Francis Vendetti vei vizita lumi fantastice, pline de creaturi ciudate și locuri care mai de care mai imaginative. Chiar și dialogurile cu diferitele personaje se potrivesc aici: sunt seci, aiurite și desprinse direct din lumile caleidoscopice pe care le vizitezi.

Mecanicile de gameplay sunt simple. Poate chiar prea simple. De fapt, poate că termenul de joc video nu ar fi neapărat 100% potrivit pentru acest titlu. Mai degrabă aș zice că e un fel de operă de artă audio-vizuală interactivă.

Tu tot ce faci în joc este să te plimbi într-un mediu 2D frumos desenat (adică de la stânga la dreapta sau invers) și trebuie să sari peste diferite obstacole în timp ce ții apăsat pe o tastă sau un buton pentru a crea niște solo-uri de chitară excelente, care fac ca mediul înconjurător să prindă viață, să se lumineze, la propriu.

Apoi mai sunt momente de cântat cu diferite creaturi și tot ce trebuie să faci este să apeși pe anumite taste (q,w,e,a sau d pe tastatură) în ordinea în care creatura cântă. Un fel de Guitar Hero, dar mult simplificat.

Am putea spune că The Artful Escape seamănă mai mult cu visurile ciudate pe care le ai câteodată decât cu un joc video.

În esență și pe scurt, The Artful Escape este un joc despre regăsirea sinelui, despre autenticitate, ce înseamnă să creezi artă și despre faptul că nu trebuie să te conformezi la felul în care te văd alții doar pentru că asta este de așteptat de la tine.

Este un joculeț drăguț care mie mi-a plăcut foarte mult și care mi-a făcut poftă să caut pe YouTube cele mai bune solo-uri de chitară din toate timpurile. The Artful Escape costă 20 de dolari și oferă între 5-6 ore de gameplay cred. Eu l-am jucat pe GamePass și-ți recomand să faci și tu la fel.