Cu toții știm povestea lui Sisif și munca lui inutilă pe care o depune în fiecare zi. Jocul Hades te face să te simți puțin ca Sisif și te păcălește cu distracție.
Auzisem de jocul Hades deoarece studioul din spate este Supergiant, cunoscut pentru alte titluri bune precum Bastion sau Transistor. Hades stă de ceva timp în early access pe Steam, însă abia acum, cu o ofertă de reduceri de pe Epic Games, am avut ocazia să-l încerc.
Nu prețul mă îndepărtase până acum, ci ideea de joc action roguelike (un gen de joc derivat din RPG unde treci cu un personaj prin multe nivele de temnițe, hărți, iar atunci când mori, o faci pe bune și trebuie să iei jocul de la capăt).
În mod normal, jocurile sunt liniare și pornesc din punctul A cu destinație punctul B. Pe drum poți să salvezi progresul fie cu salvări, fie prin checkpoint-uri. La Hades, jocul e mai degrabă circular. Pornești din A și trebuie să ajungi în B, însă progresul nu se salvează și de fiecare dată când mori o iei iar de la A.
Asta poate suna plictisitor și frustrant (așa am crezut și eu inițial), însă Supergiant a reușit să facă din Hades un joc foarte distractiv, chiar dacă câteodată ai impresia că faci pe Sisif și urci bolovanul doar că să te uiți la el cum cade înapoi.
Ce faci în Hades
În Hades joci cu Zagreus, prințul lumii întunecate, ce încearcă să scape din tărâmul condus de tatăl său, Hades, și să ajungă pe Muntele Olimp. Evadarea lui este susținută și de alți zei (Atena, Artemis etc) care-i acordă cadouri ce-l pot ajuta în luptele cu cei care locuiesc în tărâmul lui Hades și care vor să-l oprească pe Zagreus. Astfel, treci prin diferite nivele pline de inamici și ai la dispoziție diferite arme pe care să le folosești.
Începi cu sabia, iar apoi, treptat, prin obținerea unor chei, deblochezi o suliță, un arc, un scut, niște mânuși și o pușcă. Fiecare armă are abilitățile sale și implică un stil de joc diferit. Dacă cu sulția poți să faci o combinație de melee + distanță, la sabie sau mânuși trebuie să te bagi în fața inamicilor.
Ca să deblochez toate armele a „trebuit” să mor de câteva ori și am rejucat aceleași nivele, cu mici variațiuni, însă nu m-am plictisit deloc. Apoi, după ce am descoperit ce arme îmi plac cel mai mult (pușca, scutul, sulița), începeam să joc obsesiv cu acelea și tot nu mă plictiseam deoarece fiecare zeu vine cu cadourile sale și îți schimba stilul de joc, chiar dacă folosești aceeași armă.
Primești bonusuri și abilități care te fac să joci diferit. De exemplu, găsisem un build foarte bun pentru pușcă ce se baza pe DPS pe un singur caracter. Am murit și am fost foarte ofticat că trebuia să o iau de la capăt și supărat că pierdusem combinația de abilități.
Am început iar cu pușca și am nimerit un alt set de abilități care se baza mai mult pe utilizarea abilității speciale (Q) și pe damage de tip AoE. Un stil total diferit care parcă mi-a plăcut și mai mult. Și exemplele pot continua.
Ideea este că deși omori creaturi pe aceleași hărți și te lovești cam de aceeași boși (cu mici variațiuni) experiența este diferită datorită armelor și cadourilor primite de la zei, dar și datorită norocului (soarta sau RNG-ul decide ce zei te vor ajuta în acea rundă).
Boșii sunt destul de puternici și îți ia ceva timp pănă să înveți ce trebuie să faci, când trebuie să te ferești, care sunt cele mai bune tactici și așa mai departe.
Legendele Olimpului în prezent
După cum îi spune și numele, jocul are ca sursă de inspirație legendele Olimpului și toate poveștile despre zeii inventați de greci. Îi vezi pe Ahile, Sisif, Atena, dar și pe alți mai puțin cunoscuți, reintrepretați de către artiștii de la Supergiant.
Îmi place lumea colorată inventată de studio și fiecare nivel este distinct atât din punct de vedere vizual, cât și ca gameplay. Grafica este excelentă, la fel și voice acting-ul, însă am ajuns să mă aștept la asta de la fiecare joc Supergiant.
Un alt aspect care mi-a plăcut la Hades este că poate fi jucat chiar și pentru cinci sau zece minute, fie că vrei să progresezi în poveste, fie că vrei să te relaxezi puțin sau să încerci noi abilități.
Jocul este dinamic, rapid cu multe efecte vizuale, te stimulează să joci și e o plăcere să-l joci. Faptul că mori și o iei de la capăt creează o tensiune și ești nevoit să iei în serios fiecare moment, însă în același timp este și puțin frustrant pentru că un moment de neatenție te poate duce mai aproape de moarte și de reluarea acțiunii de la început.
Nu știu ce cred alții, însă în ochii mei jocul Hades ar fi fost perfect dacă îți dădea posibilitatea de save/load. Altfel, jocul este unul bun, distractiv, dar care te obligă puțin să faci pe Sisif.
Hades este disponibil pentru PC și-l poți cumpăra pe Steam sau pe Epic Games.